Nu mă aștept să mai vizitezi vreodată acest blog, ceea ce scriu este mai mult pentru mine, pentru psihicul meu, dar și pentru că îmi aduc aminte mereu de… tine, bineînțeles. Vorbesc cu tine, oarecum, deși știu că tu nu mă mai auzi, nu mă mai citești, nu te mai interesează.
Sunt mulțumit și mă bucur de faptul că ai găsit puterea să faci pasul pe care l-ai făcut, chiar dacă ai putut să-l faci abia după 7 ani, care probabil au fost ani de suferință. La suferința ta am contribuit și eu, știu asta. Continuă să citești Până la urmă ai făcut ceea ce trebuia să faci, atunci, în 2015